.Il aşteptam intr'o seară, pe o bancă dintr-un parc rătăcit pe străzile Bucureştiului.
.Mă jucam cu un pai intr-o sticlă de fanta pe jumătate goală.
O voce necunoscută mi-a şoptit la ureche:Mă aştepţi de mult?.Era el. Ştia că acel gest mă va face să mă înfiorez până la măduva oaselor.Vocea lui, m-a ridica la cer, printre norii albi si puri .
-nu... L-am strâns puternic in braţe,i-am privit ochii verzi şi l-am sarutat lung.Ploua.Era o ploaie caldă de mai.
Ne plimbam de mână, în acea seară specială prin Cismigiu, vorbeam, râdeam şi..Aceeaşi ploaie în dimineaţa aceea m-a trezit .Şi-atunci îmi simţeam inima la fel de grea si îndurerată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu